Rosturile sunt clasificate în funcție de rigiditatea rostului în:
- Rigide – rosturi cu modificare nesemnificativă a unghiurilor inițiale dintre elemente,
- Semi-rigide – rosturi care se presupune că au capacitatea de a furniza un grad cunoscut și fiabil de încastrare la încovoiere,
- Articulate – rosturi care nu dezvoltă momente încovoietoare.
Rosturile sunt clasificate conform EN 1993-1-8 – Cl. 5.2.2.
- Rigide – \( \frac{S_{j,ini} L_b}{E I_b} \ge k_b \)
- Semi-rigide – \( 0.5 < \frac{S_{j,ini} L_b}{E I_b} < k_b \)
- Articulate – \( \frac{S_{j,ini} L_b}{E I_b} \le 0.5 \)
unde:
- Sj,ini – rigiditatea inițială a rostului; rigiditatea rostului se consideră liniară până la 2/3 din Mj,Rd
- Lb – lungimea teoretică a elementului analizat; se setează în proprietățile elementului
- E – modulul de elasticitate Young
- Ib – momentul de inerție al elementului analizat
- kb = 8 pentru cadre în care sistemul de contravântuire reduce deplasarea orizontală cu cel puțin 80%; kb = 25 pentru alte cadre, cu condiția că în fiecare nivel Kb/Kc ≥ 0.1. Valoarea kb = 25 este utilizată dacă utilizatorul nu setează „sistem contravântuit" în Configurarea codului.
- Mj,Rd – rezistența de calcul la moment a rostului
- Kb = Ib / Lb
- Kc = Ic / Lc