Patru tipuri de impulsuri de încărcare pot fi definite pentru zonele de discontinuitate din beton armat:
- Încărcare concentrată
- Încărcare liniară
- Încărcare de suprafață
- Greutate proprie
Acum, să analizăm fiecare dintre opțiuni.
Încărcare concentrată
Acest impuls de încărcare simplu este definit prin valoarea, direcția, înclinarea, poziția și raza efectivă ale sale. Modul în care este setată o încărcare concentrată poate influența metoda prin care încărcarea este aplicată modelului.
Prima opțiune este de a seta încărcarea pe margine. Consultați figura de mai jos.
A doua opțiune este de a seta încărcarea în general în model. Valoarea fiecărei încărcări aplicate este calculată prin medie ponderată, unde ponderea este distanța față de punctul de aplicare. Cu alte cuvinte, încărcările aplicate sunt distribuite variabil, nu uniform.
A treia opțiune este de a ajusta încărcarea la încărcarea de patch - unul dintre dispozitivele de transfer al încărcărilor, utilizând funcționalitatea din secțiunea Geometrie.
Aplicarea încărcării este prezentată în imaginea de mai jos.
Să comparăm imaginile pentru încărcarea plasată în model și setată folosind încărcarea de patch. Fără încărcare de patch, încărcarea concentrată este aplicată elementelor plasei de beton. Pe de altă parte, cu încărcare de patch, încărcarea concentrată este aplicată direct barelor de armătură.
Încărcarea de patch poate fi conectată automat de software la armătura adiacentă. Cu toate acestea, pentru aceasta, trebuie să activați caseta de selectare pentru barele corespunzătoare din secțiunea Armătură.
În figura de mai jos, puteți vedea cazul în care armătura orizontală a fost exclusă din zona de încărcare de patch, nefiind astfel luată în considerare pentru transmiterea încărcării.
Încărcările concentrate pot fi, de asemenea, transferate prin alte dispozitive de transmitere a încărcărilor, cum ar fi plăci de reazem, încărcări suspendate și altele. Doriți să aflați mai multe despre acest lucru? Citiți articolul Componente de rezemare și transmitere a încărcărilor.
Principiul de bază este că încărcările concentrate sunt aplicate modelului prin legături elastice cu rigidități diferite. Rigiditatea este evaluată prin medii ponderate bazate pe lungimea legăturilor. Aceste legături sunt conectate la punctele plasei de beton sau de armătură (unde au fost trasate săgețile albastre) și transferă încărcările către structură.
Încărcare liniară
Încărcarea liniară poate fi definită ca uniformă sau trapezoidală. Tipul utilizat depinde de definiția numerică a încărcării. La aplicarea încărcării liniare uniforme, introduceți pur și simplu o singură valoare în celula corespunzătoare din fereastra de date. Cu toate acestea, dacă trebuie să specificați încărcarea trapezoidală, introduceți valorile la un capăt și la celălalt capăt al încărcării. Consultați exemplele practice:
Exemplu de încărcare uniformă
Exemplu de încărcare trapezoidală
Principiul de aplicare a încărcării este aproape identic cu cel al încărcării concentrate.
Încărcare de suprafață
Aplicarea încărcării de suprafață funcționează în același mod. Aceasta este aplicată nodurilor elementelor plasei structurii de beton.
Greutate proprie
Greutatea proprie este o versiune a încărcării de suprafață. Intensitățile sunt calculate automat în funcție de secțiunea transversală selectată.
